Bucla finală

Subgenuri:

Detalii

Pedala nădușit în mica cameră parțial vidată din zona industrială a coloniei. Echipamentul era primit de la comisarul european responsabil de colonii. Era de duzină, de mare duzină, așa că, în loc să se antreneze la un loc cu cei care contau pe velodromul extern, se antrena aici, printre zgomote de roboți industriali și sunete sinistre care–i măreau bătăile inimii. Singurul avantaj era singurătatea. Oftă și se uită la cifrele portocalii de pe vizorul căștii, mai vroia să prindă câteva ture pe culoarul nordic ca să poată ajunge acasă până se termina sol–ul.

Culoarele externe, aproape pustii de când au fost construite tunelurile subterane, ofereau singurele piste de viteză de pe suprafața planetei. Mai ales culoarul nordic. Îi plăcea să spună, după o lecție de filozofie de la școală, că nu trecea roata de două ori prin aceeași groapă.

În „roata mare”, fostă stație spațială, nu exista nici gravitație, nici aer, doar vid și o mică forță centrifugă mărită artificial de viteza bicicletei. Pista lungă de aprope 2 km nu se compara cu cei 600 de metri de aici, iar vitezele atinse erau de sute de kilometri pe oră. Pe lângă ea până și antrenamentul pe velodrom părea un fel de spinning mai aristocrat.

Citește toată povestirea