Vizitatorul

Subgenuri:

Detalii

Thomas Crossline, Esc. era, fără îndoială, un om sobru. O demonstrau nu doar felul în care se îmbrăca şi se purta (desigur, pe măsura micii sale rente viagere care-l ajuta să treacă peste mărunţişurile vieţii cotidiene), dar mai ales totala sa lipsă de simţ al umorului, pe care îl considera nu doar vulgar şi neproductiv, ci chiar complet inutil. Iar întâmplarea pe care a fost nevoit s-o trăiască într-o paşnică seară de octombrie a anului 1823 l-a făcut să devină şi mai sobru, aproape posac, astfel încât a refuzat totdeauna să o povestească.

O fericită împrejurare face ca noi să deţinem însă amănunte de la o sursă de primă mână – ne referim aici la servitorul domnului Crossline, un anume Charlie Cox, un flăcău cu mult roşu în obraji, cu o privire cinstită, deloc iscoditoare, îmbrăcat obişnuit pentru categoria lui socială, dar detaşându-se de alţii prin lunga eşarfă verde de la gât, pe care o folosea în cele mai neobişnuite moduri: ori pentru a-şi sublinia spusele, ori pentru a se şterge la gură când simţea nevoia. Şi o tot simţea, el având bunăvoinţa de a ne povesti concomitent cu mânuirea vioaie a unei căni de grog a cărei repetată golire nu părea să aibă efect asupra simţitoarei sale făpturi. Până la un punct, cel puţin. Pe baza spuselor acestuia vom încerca, în cele ce urmează, să prezentăm faptele aşa cum s-au petrecut, lăsând cititorului plăcerea de a le cântări singur, dacă eventual i-au trezit interesul.